Miza dezvoltării Timișoarei, a județului Timiș și a regiunii noastre este una ce se află deasupra intereselor fiecărei instituții din plan local, fie că vorbim de universități, autorități locale, instituții deconcentrate sau forme asociative nonguvernamentale. Acum, când sunt mai puțin de doi ani și jumătate până la debutul programului Capitală Europeană a Culturii 2021, perspectivele ar putea fi favorabile, cu condiția să recunoaștem că avem un numitor comun, pentru care merită să dezbatem, să decidem și să acționăm unitar.
Acele comunități care au înțeles un astfel de deziderat, mai ales cele din principalele centre regionale ale României, fac pași semnificativi spre dezvoltare. În unele centre universitare, colaborarea între administrația locală și ansamblul universităților este nemijlocită, pentru a atrage noi studenți, prin efort unitar, cu argumente cât mai concrete, la care contribuie și Primăria, și Consiliul Județean, și comunitatea academică în întregime. În alte orașe, administrațiile locale generează proiecte integrative ce grupează mediul educațional, cel de afaceri și cel administrativ, pentru a realiza proiecte comune, care să ducă la creșterea calității vieții și a modernizării mediului public.
Timișoara nu poate rămâne la stadiul în care se află. Capitala Banatului are nevoie ca de aer de o viziune unitară de management în privința strategiilor de dezvoltare și a implementării lor. Aici putem aduce în discuție și nevoia de coerență în agenda programului Capitală Europeană a Culturii 2021, dar și implicarea comunității în strategia de consolidare turistică a zonei, cât și în alte domenii în care energiile locale trebuie integrate, pentru un salt comun, rapid și vizibil.
Unul dintre exemplele pe deplin ilustrative cu privire la nevoia de abordare unitară a unei situații încă problematice este cel referitor la repartizarea locurilor finanțate de către Ministerul Educației pentru universitățile timișorene. Centrul universitar timișorean este dezavantajat net în repartizarea locurilor/granturilor pentru studiile universitare de licență, master și doctorat, finanțate de la bugetul de stat. În timp ce aproape o treime din locurile finanțate public pentru anul universitar 2018-2019 sunt alocate celor douăsprezece universități publice din București (29%), situația comparativă a celor trei centre universitare puternice, Timișoara, Cluj și Iași, este dezechilibrată, arătând o netă discriminare a celor patru universități timișorene publice (care totalizează doar 9% din locurile finanțate pe țară) în raport cu cele din Cluj (cărora li s-au repartizat 16%) și chiar cu cele din Iași (cărora li s-au repartizat 13% din locurile finanțate pe țară).
Cum să evolueze Timișoara și județul Timiș, întreg Banatul, când deciziile guvernanților de azi ne sunt categoric defavorabile?
Guvernul ține cifrele anuale de școlarizare publică universitară pentru centrul timișorean într-un plafon nejustificat de coborât, la o cotă ce transformă resursa educației superioare dintr-un necesar pilon al creșterii comunității locale și regionale, într-un factor al stagnării. În timp ce economia regiunii noastre a produs pentru export în 2017 un volum sensibil egal cu cel produs de economia Bucureștiului și un Produs Intern Brut județean pe cap de locuitor care a depășit 10 mii de euro anual (cifră ce nu este realizată în afara capitalei decât în județele din Top 5 pe țară: Timiș, Cluj, Prahova, Brașov și Ilfov), Timișoara a rămas în ultimii zece ani fără susținere și net dezavantajată, în privința celei mai importante resurse de dezvoltare: numărul de locuri finanțate în universitățile publice. Merită să evidențiem aici și nivelul de performanță al centrului universitar timișorean, în creștere și consacrare la nivel internațional, Universitatea de Vest din Timișoara fiind prezentă în numeroase clasamente internaționale de profil, prin care se măsoară performanța universităților pe baza unor indicatori grupați în patru categorii: predare, cercetare, diversitate internațională și sustenabilitate financiară.
Dacă vom vedea în miza educației superioare un numitor comun strategic al universităților din Timișoara, al Consiliului Local și Primăriei Timișoara, al Consiliului Județean Timiș și chiar al mediului civic și politic reprezentativ, atunci vom ajunge să ne facem auzită și ascultată vocea la București. Dacă ne vom apăra obiectivele publice ale comunității cu o voce unitară, suficient de puternică pentru a se face auzită la cel mai înalt nivel, cu siguranță ne vom maximiza rezultatele. Este, desigur, o cale anevoioasă, a construirii unui acord public între toți factorii reprezentativi din Timișoara. Probabil că suntem puțin obișnuiți cu acest mod de lucru, dar este calea care se va dovedi pragmatică și eficace pentru atingerea intereselor noastre publice.
Avem toate argumentele să fim uniți și să intervenim, toți cei care formăm comunitatea universitară, administrativă, culturală, politică și de opinie a Timișoarei.
Prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea
Rectorul Universității de Vest din Timișoara
