Consorțiul „Universitaria”, format din cele mai importante cinci universități din România (Academia de Studii Economice din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din București, Universitatea de Vest din Timișoara), solicită Ministerului Educației și Cercetării să implementeze mai multe măsuri pentru îmbunătățirea sistemului de finanțare a învățământului universitar. Revizuirea profundă a sistemului de finanțare a învățământului superior este necesară și urgentă.

Pentru a putea asigura procese educaționale la cel mai înalt nivel, corelate cu tendințele internaționale, cu nevoile pieței muncii de azi și din viitor, conectate cu noile generații, dar și cu științele fundamentale ce stau la bazele învățământului superior, avem nevoie de finanțare corespunzătoare, acordată pe criterii de performanță și de calitate.

Astfel, considerăm sistemul de finanțare actual al învățământului universitar din România ca fiind unul ineficient, care necesită îmbunătățiri semnificative pentru a putea susține cu adevărat performanța și a sprijini dezvoltarea sistemului educațional autohton în beneficiul studenților și al societății românești.

Aducerea la zi a sistemului de finanțare a învățământului universitar din România necesită, în opinia reprezentanților Consorțiului „Universitaria”, revizuirea mecanismelor, procedurilor și aspectelor tehnice utilizate, în urma unor analize realiste și obiective a costurilor de școlarizare necesare, deoarece mecanismele actuale de calcul nu mai au nicio fundamentare reală, fiind aproximativ aceleași de aproape 20 de ani.

Este necesară identificarea de soluții pentru o serie de programe de studii speciale:

–           programele cu dublă specializare, care necesită o școlarizare mai lungă (și implicit un grad de renunțare și de abandon ridicat) și un număr de ore mai mare în planurile de învățământ; programele de studii care vizează învățarea unor limbi rare de interes național și/sau strategic; 

–           programele de studii și specializările care generează preponderent absolvenți pentru cariera didactică, relansarea și recredibilizarea meseriei de profesor pentru învățământul preuniversitar.

Ministerul Educației și Cercetării are obligația de a identifica punctele vulnerabile ale sistemului educațional și de a lua măsuri pentru eliminarea acestora. Un exemplu notoriu este legat atât de numărul, cât și de calitatea cadrelor didactice care au intrat în sistemul de învățământ preuniversitar în ultimii 10-15 ani, fiind afectate în mod special disciplinele din domeniul științelor naturii, dar și limbile străine rare. Alocarea de burse suplimentare și de resurse educaționale, dar și de oportunități de carieră pentru studenții înmatriculați la programe de studii din domeniile prioritare sau din domeniile strategice ce nu sunt auto-sustenabile economic pe coeficienții actuali (științele naturii, fizică, chimie, limbi străine rare precum latina, greaca veche etc.) trebuie să fie o prioritate în planul de acțiuni al ministerului.

În plan tehnic, subliniem următoarele urgențe:

–           modificarea/completarea listei de indicatori de calitate pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților și armonizarea ponderilor acestora (ex.: introducerea unor indicatori noi – media la examenul de bacalaureat a studenților înmatriculați; vizibilitatea internațională a universităților – bazată pe rezultatele din ranking-urile internaționale relevante dar și pe rezultatele participărilor universităților românești la competițiile de finanțare a alianțelor universitare europene),

–           creșterea ponderii unora dintre indicatorii de calitate pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților (ex.: indicatorul care vizează impactul activității științifice / creației artistice / performanței sportive și luarea în considerare în definirea acestuia exclusiv a bazelor de date cu relevanță internațională),

–           reducerea ponderii sau eliminarea unor indicatori de calitate pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților, fără o relevanță deosebită în ceea ce înseamnă calitatea procesului de educație (ex.: indicatorul care vizează locurile în căminele studențești care „premiază” în cea mai mare măsură moștenirea căminelor construite în timpul comunismului și numărul redus de studenți înmatriculați),

–           creșterea sumelor alocate granturilor doctorale în concordanță cu nivelul real al costurilor pentru școlarizarea studenților doctoranzi, sunt elemente esențiale ale demersului propus.

Este de dorit și creșterea sumelor alocate proiectelor de dezvoltare instituțională, respectiv alocarea de fonduri  suplimentare pentru următoarele direcții:

–           consolidarea și dezvoltarea Societăților Antreprenoriale Studențești;

–           dezvoltarea și alocarea de resurse pentru angajarea de personal în cadrul Centrelor de Consiliere și Orientare în Carieră;

–           susținerea financiară mai consistentă pentru grădinile botanice și bazele de practică (renunțându-se la susținerea financiară a stațiunilor de cercetări care au venituri proprii) etc.

sunt alte câteva elemente ce vor duce la obținerea unor rezultate de calitate în activitatea universităților.

Toate aceste propuneri ar trebui să se bazeze pe analiza profundă a sistemului de indicatori pentru finanțarea suplimentara care să vizeze următoarele aspecte: categoriile de indicatorii, metodologiile de calcul ale acestora, metodologia de raportare a datelor și ponderea/importanța indicatorilor în total.

Pentru implementarea propunerilor de mai sus este necesară recalcularea ponderii indicatorilor de calitate. De asemenea, persistă la nivelul percepției instituționale și a celei publice suspiciuni rezonabile în privința onestității și corectitudinii raportărilor făcute de către unele instituții de învățământ superior. De aceea este obligatorie transparentizarea totală a procesului de raportare a datelor necesare implementării indicatorilor de calitate pentru alocarea finanțării suplimentare a universităților, prin publicarea integrală pe site-ul CNFIS a informațiilor raportate anual de fiecare universitate și a rezultatelor statistice ale acestui proces. În plus, CNFIS ar trebui să publice rapoartele anuale privind starea finanțării învățământului superior din România până cel târziu la finalul primului trimestru al anului următor, pentru ca acestea să devină un instrument util și relevant în analiza și îmbunătățirea sistemului de finanțare a învățământului superior.

Ne exprimăm speranța că Ministerul Educației și Cercetării va avea curajul să abordeze o reformă profundă a sistemului de finanțare a învățământului universitar și să renunțe la inerția care a dominat în ultimii ani acest domeniu, asigurând o utilizare eficace a resurselor bugetului de stat, orientată spre calitate și performanță.

Prof. Univ. Dr. Marilen Gabriel PIRTEA

Rectorul Universității de Vest din Timișoara

Președintele în exercițiu al Consorțiului Universitaria