Revista presei

22 septembrie 2020

Universitățile din Timișoara își „deschid porțile” în regim online

UVT începe noul an universitar tot în 28 septembrie. Universitatea a abordat un sistem mixt pentru științele naturii și pământului (chimie, biologie, fizică) și pentru facultățile cu specific vocațional (arte și sport). Concret, studenții vor studia online, dar se vor prezenta fizic la facultate pentru laboratoare, cel puțin în primul semestru. Pentru domeniile de științe sociale și științe exacte, cursurile se desfășoară exclusiv online.

Pentru cursurile/laboratoarele care se vor desfășura cu prezența fizică a studenților, universitatea a luat măsuri pentru prevenirea răspândirii virusului. Au fost delimitate și marcate căile de acces și ieșire, spațiile au fost dezinfectate, iar băncile și scaunele de laborator au fost așezate astfel încât să se păstreze distanța de un metru.

Căminele UVT vor putea fi ocupate într-un procent de 30% din capacitatea maximă de 3.000 de locuri, iar prioritate vor avea studenții care studiază în sistemul hibrid. Pentru cei care au solicitat cazare și nu sunt încadrați în regimul hibrid, locurile vor fi repartizate în funcție de priorități, întâietate având cazurile sociale.

UVT Liberty Marathon 2020 Timișoara vine cu medalii semnate de Camelia Potec

UVT Liberty Marathon Timișoara a pornit la drum ca un manifest al alegerilor care ne fac diferiți, care ne fac unici, liberi. Este o competiție adresată alergătorilor experimentați, dar și tinerilor sau copiilor aflați la prima experiență de alergare la un maraton.

Anul acesta, UVT atenționează că alergătorii care parcurg o cursă în cadrul UVT Liberty Marathon 2020 (de la 2 la 42 km) vor fi răsplătiți cu o medalie semnată de Camelia Potec, campioană olimpică la natație (medalia de aur la înot în cadrul Jocurilor Olimpice de la Atena, la proba de 200 metri liber) şi preşedinte al Federației Române de Nataţie şi Pentatlon Modern.

Rectorul Universității de Vest din Timișoara, prof.univ.dr. Marilen Pirtea, subliniază valoarea simbolică a acestei inscripții de pe medalia maratonului 2020: „Camelia Potec este o sportivă exemplară, olimpică într-o cursă de natație de mare viteză, dar și o cunoscută „maratonistă” a ambiției, talentului și energiei debordante. Semnătura de încredere a Cameliei Potec, inscripționată pe medalia acestei ediții a Liberty Marathon 2020, îi va atrage pe participanți și îi va inspira, pentru o cursă de alergare memorabilă”.

Medalia semnată de Camelia Potec va fi oferită participanților care finalizează cursa pentru care s-au înscris, în cadrul kitului de participare.

Reparăm case și suflete. Cum se schimbă culoarea unui sat bănățean

Un comunicat al Asociației Acasă în Banat anunța acum câteva zile o acțiune cu numeroși voluntari, cum nu s-a mai văzut în anul pandemiei, când restricțiile pentru grupuri și distanțarea au făcut imposibile întruniri cu mulți oameni.Pentru jurnalist este un subiect irezistibil, mai cu seamă că organizația promitea zugrăvirea în trei zile a 30 de fațade, canaturi, porți și împrejmuiri de case bătrânești din satul Racovița.

Pornim spre comuna situată la 48 km de Timișoara. Casele de secol XIX rămase în picioare au în Banatul de câmpie frontonul ondulat, cu vârf rotunjit și ornamente florale, conservând stilul baroc rural inspirat de coloniștii șvabi, aduși în regiune de conducerea imperială austriacă. Ajunși la Racovița, aflăm că tocmai acesta este principalul argument în alegerea satului care păstrează bine arhitectura de acum două secole, precum și sistematizarea impusă de Imperiul Habsburgic, când s-a făcut prima cadastrare: străzi drepte, un centru unde se află primăria, bisericile, școala, pompierii, case aliniate la stradă, având o poartă boltită și construite pe terenuri tăiate rectangular. Nicoleta și Radu Trifan, inițiatorii organizației Acasă în Banat, s-au documentat în zonă, au vorbit cu oamenii și au pus la cale acțiunea.

Zugravi de inimi

Spre primărie zâmbește un perete auriu pe care trei fete și un băiat pictează răbdător cu alb, verde, liliachiu și roșu păsări, flori, un pom al vieții, precum și un soare stilizat în cercuri concentrice. „Am adunat câteva motive care se găsesc pe rozetele caselor, am făcut o selecție, motivul cu ghiveciul cu flori l-am văzut la foarte multe case, ne-am gândit la tradiție, la meșterii care au făcut ornamentele …”, ne lămurește Odette Pârvulescu, ocupată cu aplicarea șablonului pe zid. După colț, o altă echipă lucrează cu trafaletul la primul strat de culoare, precum și la poarta ruginită care necesită intervenție urgentă. Sunt 18 echipe risipite prin tot satul, mai multe ca la prima ediție desfășurată anul trecut în satul morilor de apă, Eftimie Murgu.

Radu Trifan ne însoțește într-un tur să-i vedem la treabă pe cei două sute de voluntari. A doua zi se adună și mai mulți, peste trei sute, fiindcă vin masiv tinerii din multinaționale. „Nici eu nu știu cum i-am adunat. Am făcut un apel public, am mediatizat evenimentul caritabil și cred că oamenii au rezonat pur și simplu cu ideea noastră. Au venit foarte mulți tineri, mulți din corporații care lucrează la birou, la calculator și cred că pentru ei este și o evadare, dar pe de altă parte și o ocazie de a contribui la o schimbare în bine”, ne-a povestit Radu Trifan.

Nu toți sătenii au fost de acord să se intervină pe fațade. Paradoxal, nu bătrânii care le locuiesc au refuzat, ci copiii lor care stau la oraș. Ei nu sunt legați de casele bătrânești unde nu se vor întoarce. După ce au văzut ce efect are „face lifting-ul” arhitectural, gura satului a început să cârcotească: că la ăla de ce se face și la mine nu, că primarul, care de altfel a decedat în aprilie, o fi influențat alegerea etc. Din fața magazinului sătesc, unde stau la o bere câțiva oameni, acțiunea e urmărită cu atenție. Nimeni nu ignoră că se întâmplă ceva în acest loc rar călcat de atâta lume. Pe tricourile voluntarilor se citesc mesaje simpatice ca „Zugrav de inimi”, „Repar case și suflete” sau, cu un accent cosmopolit, „Color the Village”.

"Profesorii care refuză să facă ore online să-și dea demisia"

Șeful guvernului nu-și poate imagina că un profesor poate să refuze să predea online. Dacă este cazul, spune Ludovic Orban, vor fi luate măsurile legale care se impun. Problema nu ține însă de imaginație. Ce nu se cunoaște deocamdată este răspândirea fenomenului. Rareș Voicu, președintele Consiliului Național al Elevilor precizează că nu are o centralizare a acestor cazuri dar știe despre ele și declară că, atunci când a propus înregistrarea cursurilor online, reacția majoritară a profesorilor a fost de respingere. Motivele pe care le invocă cei care refuză să predea online încep cu legea educației și se termină cu regulamentul de protecție a datelor, așa numitul GDPR. Profesorul Marian Staș, expert în educație, vorbește la RFI despre aspectul etic al problemei la baza căreia, crede el, stă lipsa încrederii.

Premierul Ludovic Orban avertizează că se vor lua măsuri legale dacă sunt profesori care refuză să predea online. În opinia sa, dacă sunt, sunt doar cazuri izolate:

Nu pot să-mi imaginez că un profesor poate să refuze să predea copiilor. (…) Vom lua măsurile legale care se impun în astfel de situaţii. (…) Din punctul meu de vedere, nu trebuie să judecăm dascălii pentru câteva cazuri individuale. Unde apar astfel de cazuri individuale vom lua măsuri legale, dar marea majoritate a dascălilor se adaptează, evoluează şi îşi realizează misiunea pe care o au, cea de a educa copiii, de a le trimite cunoştinţele în cadrul diferitelor materii, a subliniat premierul, care a adăugat că în această situaţie, dacă va fi necesar, Legea educaţiei va fi modificată.

Potrivit legii educației, învăţământul preşcolar, şcolar, preuniversitar şi universitar se poate desfăşura online pe perioada stării de urgenţă sau de asediu. Legea a fost modificată în acest sens la mijlocul lunii aprilie, când România era în stare de urgență. Din 15 mai țara noastră e în stare de alertă din cauza pandemiei de coronavirus.

Scenariile de funcționare a școlilor se schimbă de la o zi la alta. La începerea anului școlar în 263 de unități de învățământ cursurile erau doar online. 4 zile mai târziu numărul acestora creștea cu 49, ajungând la 312. Peste weekend lucrurile s-au schimbat iar, elevii din 305 școli învață de acasă. Numărul școlilor din scenariul galben, unde o parte dintre elevi merg la școală, iar ceilalți urmăresc curusurile online a scăzut constant: am plecat de la 4915 și am ajuns la 4391.

Analiza modului in care autoritatile din Timisoara si din judet investesc in scoli, prezentata in ‘Raportul alternativ privind starea educatiei din judetul Timis’

La 6 luni de la inceperea efectiva a documentarii pentru intocmirea raportului alternativ privind starea educatiei in Timis, in anul scolar 2019-2020, acesta a fost lansat joi, in cadrul unui eveniment care a reunit specialistii din administratie si educatie de la nivelul judetului.

Documentul face o analiza pertinenta a felului in care autoritatile locale s-au preocupat de sistemul de educatie in ultimul an.

„Efectele subfinantarii se reflecta in toate problemele pe care le avem in zona educatiei, printre care: formarea profesorilor, calitatea actului educational, decalajul dintre mediul rural si mediul urban, abandonul scolar, inechitatea sociala, excluziunea si bullying-ul, lipsa dotarilor din scoli, rezultatele scolare slabe, cercetarea subdezvoltata, insuficienti specialisti pentru interventii, etc. Studiind despre toate problemele acestea, analizand datele obtinute in judetul Timis, am constatat ca, daca ne dorim o scoala mai buna, este nevoie sa atingem acest punct sensibil al subfinantarii. Rezultatele cercetarii ne-au indicat ca activismul in zona educatiei este atat de necesar pentru a asigura buna guvernanta a scolilor, transparenta institutionala si respectarea drepturilor copiilor”, a declarat profesorul Andrada Mazilu, coordonator proiectul Scoli Curate in judetul Timis.

Realizatorii acestui raport au intocmit o lista a cuantumului burselor locale pe care autoritatile publice din 91 de localitati din judetul Timis le acorda elevilor. Valoarea medie a acestora, la nivel de judet, este de 150 de lei pentru bursele de performanta, 54 de lei pentru bursele de merit, 39 de lei pentru bursele de studiu si 29 de lei pentru bursele sociale.

Cat priveste investitiile, un sfert dintre primariile din Timis n-au dat un leu pentru educatie anul trecut.

HR - În pandemie, femeile din România plătesc un preț mai mare decât bărbații

Două treimi dintre cei care au rămas șomeri în România de la începutul pandemiei sunt femei. Am vrut să aflăm de ce arată astfel cifrele și cum s-au descurcat câteva dintre persoanele incluse în aceste statistici.

În primăvară, la doar două săptămâni după declararea stării de urgență, Mihaela, ofițer de credite la o firmă din Botoșani, afla printr-un e-mail de la angajator că va fi concediată. La scurt timp, aproape 90 dintre colegii ei – în proporție de 90% femei – au primit înștiințări prin care erau puse să aleagă între concediere și demisie. Motivația firmei pentru luarea acestor decizii abrupte: situația incertă generată de pandemie.

„Toate astea s-au întâmplat în acele zile când era panică mare și când eram toți foarte speriați”, spune Mihaela (43 de ani), mamă a trei copii. Între timp, ea și-a găsit un alt loc de muncă, tot la o firmă unde face contracte pentru rate, dar e de părere că este foarte greu pentru femei în perioada asta, mai ales dacă sunt în vârstă.

„În general, o femeie trecută de 40 de ani care nu are o funcție și nu știu ce studii, își găsește foarte greu de muncă. Unii nici nu-ți mai citesc CV-ul după ce îți văd vârsta. Iar în perioada asta de pandemie, pentru o femeie e cu atât mai greu.”

Conform datelor Institutului Național de Statistică, numărul femeilor șomere din România a crescut cu 50% din cauza pandemiei, în timp ce ponderea bărbaților șomeri cu doar 16% (rata șomajului din România ajungând la 5,4% în iulie). Mai exact, două treimi dintre cei care au intrat în șomaj în 2020 sunt femei. Chiar dacă rata șomajului rămâne în continuare mai ridicată în rândul bărbaților din România, femeile au fost cele mai lovite de pierderea locurilor de muncă în ultimele luni.

În multe alte locuri din lume, statisticile reflectă o situație similară. Potrivit BLS (Bureau of Labor Statistics), din cele 22 de milioane de locuri de muncă pierdute doar în martie și aprilie în SUA, 55% erau ocupate de femei. Spre deosebire de marile crize economice din 1929 și 2008, în urma cărora mai mulți bărbați și-au pierdut joburile, acum raportul s-a inversat. Nicole Mason, directoarea Institute for Women’s Policy Research, descrie criza actuală drept a shecession („secesiune la feminin”), față de cea din 2008, cunoscută drept și ca the mancession („secesiune la masculin”). Acest lucru se explică prin faptul că domeniile cele mai afectate la nivel global sunt cele care implică interacțiuni directe cu oamenii, cum ar fi turismul, ospitalitatea, comerțul, și în care forța de muncă este majoritar feminină.

Rata șomajului din UE în rândul femeilor a crescut de la 7.1% în 2019 la 7.5% în iulie 2020 (și de la 6.4% la 7% la bărbați în același interval), arată Eurostat.

Acest lucru se întâmplă în contextul în care, în general, locurile de muncă dominate de femei sunt mai prost plătite și beneficiază de o mai slabă protecție socială. Conform unui studiu publicat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE), 76% din angajații sistemului medical din UE sunt femei, iar 82% din posturile de casieri de la supermarketuri sunt ocupate tot de femei. „Femeile lucrează la fel pe aceleași poziții ca bărbații și câștigă, în medie, cu 16% mai puțin. Există state în care diferența e și mai mare”, spunea Evelyn Regner președinta Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen din cadrul Parlamentului European, în 2019, când criza încă era departe.

Pe lângă amenințarea șomajului, femeile sunt și foarte expuse în fața Covid-19, atâta vreme cât multe dintre muncile esențiale în pandemie sunt făcute de femei. „În spitale, la casieriile supermarketurilor, femeile luptă în prima linie cu pandemia”, mai arată Regner.

Victoria Stoiciu, expertă în relații de muncă și coordonatoare de programe la Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung, are câteva explicații posibile despre creșterea șomajului în rândul femeilor din România.

LEADERSHIP - Interviu: Daniel Dines, miliardar român, sfat pentru lideri: „păstrați-vă umilința”

Daniel Dines este CEO și fondator al UiPath, compania pornită din România și ajunsă între timp la o evaluare de 10 miliarde de dolari. Între timp, și averea personală a lui Dines a trecut de un miliard, conform estimărilor uzuale în domeniu. Nu dă semne că asta l-a schimbat prea tare, însă.

Despre companie am scris deja acum un an, dar n-am avut șansa de a sta de vorbă cu Dines, cel care a creat practic cea mai de succes companie pornită din România, dacă ne raportăm la evaluarea de piață. Am profitat acum de faptul că vine anul acesta (virtual) la Techsylvania 2020, și i-am luat un interviu despre o temă despre care s-au scris mii de cărți: leadership, știința (și arta) de a conduce.

Am dat de un om care nu rostogolește corporateza obișnuită în multinaționalele de acest calibru, semnul distinctiv al unui antreprenor autentic, iar nu al unui CEO ajuns acolo printr-un proces de evaluare birocratică. Iar răspunsurile lui pot fi utile oricărui lider, indiferent de dimensiunea echipei pe care o conduce.

Pentru că nu oricine e în stare să fondeze o companie de zece miliarde de dolari pornind dintr-o țară ca România.

UiPath a pornit din România și a ajuns o companie de anvergură globală. Care a fost cel mai dificil lucru pentru tine, ca lider, în perioada începuturilor mici, când erați doar un start-up dintr-o mică țară est-europeană?

Când eram la început și abia construiam UiPath, una dintre probleme a fost că trebuia să fac prea multe lucruri deodată. Mă ocupam de toate, de la vânzări la marketing și la poziționare de brand.

Apoi a mai trebuit să învăț să conduc oamenii și să mă asigur că primii mei angajați se simțeau împliniți în rolurile lor. Asta a fost foarte important pentru că nu am vrut doar să angajez, ci și să păstrez angajații, cei mai talentați oameni pe care reușeam să-i găsesc. Asta e întotdeauna ceva mai greu la o companie mică, una care încă nu e faimoasă.

Desigur, m-am mai confruntat și cu provocarea de a fi patron și de a asigura continuitatea de la un trimestru la altul. Am conștientizat că viețile angajaților și a familiilor lor depind din punct de vedere economic de UiPath și că nu aveam nicio plasă de siguranță, iar asta m-a forțat să mă concentrez și să trag cât am putut de tare.

Îmi aduc aminte că Bill Gates povestea că în primii ani ai Microsoft păstra la bancă o sumă echivalentă cu costurile de operare a companiei pe un an, ca să se asigure că va trece cu bine printr-o criză. Am încercat să fiu prudent și responsabil cu felul în care am gestionat resursele la UiPath.

Și aș mai vrea să zic că faptul de a-i determina pe primii investitori să bage în seamă o mică companie românească nu a fost ușor – chiar deloc. Nu eram bazat în Silicon Valley, iar engleza nu era limba mea maternă. Asta se întâmpla în 2005, după ce se dezumflase bula tech cu câțiva ani înainte, așa că faptul de a găsi capital în acele zile nu era la fel de ușor pe cum a fost în ultimul deceniu.

Vreau să zic că primii noștri clienți, care proveneau în majoritate din zona Indiei, au fost cei mai mari promotori ai noștri și că nu am fi aici fără sprijinul și încrederea lor în noi.

Toate provocările astea m-au întărit și m-au transformat în CEO-ul care sunt acum, mândru de ce am reușit să facem. Abia aștept să listăm compania la bursă anul viitor.

PlanB Project, românii premiați în Europa pentru echipamentele alternative în criza Covid

Totul a început în aprilie, când producătorii 3D și-au pus la bătaie echipamentele, câteva companii au donat materiale, iar medicii s-au oferit să testeze echipamentele open-source create de tineri cu mâna lor, totul pentru a găsi o cale de protecție în fața virusului care a găsit statul român cu mâinile goale.

”Timp de 2 săptămâni, o echipă UPU de la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Brașov, implicată direct în triajul bolnavilor de COVID-19, a purtat doar masca de prevenție Plan B și niciun membru al echipei nu s-a infestat. Acesta a fost un moment important de câștigare a încrederii în echipamentele alternative Plan B”, povestește coordonatorul de comunicare al echipei PlanB, Ema Prisca, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.

Astfel, ei au trimis echipamente în peste 50 de unități spitalicești răspândite în toată țara, totul cu o singură condiție: să primească înapoi feedback. Iar cel mai puternic feedback a fost că nimeni nu s-a infectat.

Deși statul român a luat în serios propunerile lor abia după cinci luni, echipamentele create de ei nu au scăpat neobservate la nivel european.

Pentru început, aș vrea să ne spuneți câteva lucruri despre voi și despre profesiile voastre, ale celor din PlanB.

Avem profesii diferite, iar diversitatea lor a crescut pe măsură ce inițiativa Plan B a devenit tot mai vizibilă și mai solicitată.

La început, la mijlocul lui martie, au fost medici implicați alături de Silviu Dovăncescu, liderul Plan B, care e inginer medtech, în etapa de creare a echipamentelor, apoi s-au adaugat ingineri cu expertiză în prototipare și materiale, apoi producători 3D, comunicatori când proiectul a depășit limita ajutorului dat prin relațiile directe, apoi oameni de inovație, project manageri care s-au ocupat de managementul cererilor și trimiterea echipamentelor, colectarea feedbackului de la utilizatori, oameni de transport și logistică. În total, peste 50 de oameni răspândiți în toată țara și în afara ei.

ABONARE - Dacă ai primit Revista Presei UVT din bunăvoința unui prieten și ai regăsit aici informații utile, te poți abona oricând accesând link-ul de mai jos

Abonare revista presei UVT

Link-uri utile

Ne găsești și aici:

Contact

Adresa: Bd. V. Pârvan 4, Timişoara 300223, Timiş, România
Locație: Parter (clădirea rectoratului)
Tel: +40(0)256.592.303
E-mail: verde@e-uvt.ro