Revista presei
10 februarie 2020
Cum plănuieşte ministrul Educaţiei să îi aducă înapoi în ţară pe studenţii români de peste hotare
- adevarul.ro
Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) a eliminat taxele de recunoaştere şi echivalare a diplomelor pentru cetăţenii Spaţiului Economic European, într-un demers despre care Monica Anisie spune că îi va încuraja pe românii care au studiat în străinătate să revină în ţară.
Potrivit unui comunicat al MEC remis „Adevărul”, ministrul a semnat vineri Ordinul nr. 3193/2020 privind eliminarea şi actualizarea unor taxe pentru serviciile prestate de către Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor. Ordinul a intrat în vigoare vineri. „An de an, în calitate de profesor, am dat recomandări elevilor mei pentru a studia la universităţi din străinătate. Mulţi dintre ei au ales să revină în ţară.
Ca ministru al educaţiei şi cercetării am decis să respect efortul depus şi să îi încurajez pe românii care au studiat în spaţiul european să se angajeze şi să îşi continue studiile în România, prin simplificarea modului de recunoaştere a diplomelor de studii. Ceea ce au învăţat merită recunoscut şi apreciat. Ne bazăm şi pe ei să contribuie la construirea unei Românii normale, unei Românii Educate”, a afirmat ministrul Educaţiei în documentul citat.
Prin ordinul emis s-au eliminat taxele de recunoaştere/echivalare a studiilor preuniversitare şi universitare pentru cetăţenii Spaţiului Economic European şi al Confederaţiei Elveţiene. Accesul pe piaţa muncii se va face fără alte costuri pentru această categorie. Taxa pentru recunoaşterea/echivalarea studiilor preuniversitare şi universitare se va păstra numai pentru cetăţenii din afara Spaţiului Economic European şi al Confederaţiei Elveţiene.
PIAȚA MUNCII - Burnout, un subiect încă tabu în companiile românești. Interviu cu un specialist în HR despre epuizarea profesională
- hotnews.ro
În timp ce în Occident se discută tot mai mult despre burnout, în România sindromul epuizării profesionale pare încă un subiect tabu. Am cerut opinia unui specialist HR despre ce înseamnă burnout, cum se manifestă și cum ar trebui să abordeze companiile această problemă.
Potrivit unui studiu realizat de către HR Lab în 2017, 65% din angajații care lucrează pentru companiile din România au răspuns că obișnuiesc să muncească peste program, deși doar o treime din angajatori oferă beneficii pentru overtime. Conform estimărilor HPDI (Human Performance Development International), 8% din angajații români ajung să sufere de burnout.
Cristina Neacșiu a studiat psihologia, absolvind programe masterale în domeniul psihologiei organizaţionale şi ocupaţionale la Universitatea de Vest din Timișoara și la Illinois Institute of Technology. S-a axat în activitatea academică și de cercetare asupra stresului și relațiilor acestuia cu diferiți predictori iar în Statele Unite a predat cursuri cu tematici din psihologia organizațională.
Deși a fi „burnt out” e o condiție despre care auzim din ce în ce mai des pentru a descrie ceea ce resimțim în urma expunerii la stres cronic la locul de muncă, deocamdată nu avem suficiente date despre piața muncii din România ca să putem trage niște concluzii generale.
De exemplu, încă nu știu să se fi făcut studii care să realizeze o analiză între mediul corporate comparativ cu angajații unei fabrici, sau între firmele românești versus companiile multinaționale. Cu toate acestea, în general în organizațiile multinaționale există o mai mare preocupare vizavi de starea de „wellness” a angajaților.
INTERNAȚIONALIZARE - Cautand solutii - pentru o reala internationalizare a universitatilor romanesti
- ziare.com
Exista in tot spatiul european o adevarata competitie pentru internationalizare. Universitatile cauta peste tot solutii pentru a deveni tot mai ofertante pentru a atrage studenti din toate tarile lumii, sprijinite in general de autoritatile statelor lor.
Am avut onoarea de a fi decorat in saptamana care a trecut de catre ambasadorul Frantei in Belgia cu titlul de cavaler in ordinul Palmelor Academice. Ceremonia a venit sa completeze acordarea acestui titlu cu mai multi ani in urma cand, din motive legate de bulversarile din parcursul meu profesional, acest moment festiv nu a putut sa aiba loc. Titlul este acordat in semn de recunostinta de catre statul francez persoanelor cu merite in promovarea culturii si limbii franceze; el a fost acordat mai multor personalitati ale lumii culturale si academice din Romania, alaturi de care sunt cu atat mai mandru sa port aceasta distinctie.
Ceremonia a fost o ocazie pentru mine de a invita pentru acest moment cei mai apropiati prieteni si colaboratori romani, belgieni, francezi, care se afla, printr-un fericit concurs de imprejurari, in Bruxelles, dar pe care am avut sansa sa-i am alaturi in ultimii 25 de ani. Cu totii au avut, in grade diferite, desigur, un parcurs profesional asupra caruia Franta si francofonia si-au pus o amprenta decisiva.
Este si cazul meu, asa cum este cazul unei intregi comunitati de intelectuali si personalitati publice din Romania, pentru care universitatile franceze au fost, incepand cu anii 1990, locul in care ne-am format si am luat contact cu stiinta si cultura franceza, introducandu-ne intr-un spatiu al cunoasterii universale si al dialogului intre culturi.
Tocmai despre acest rol al afirmarii la nivel universal al unei culturi nationale prin universitate as dori sa vorbesc in randurile ce urmeaza.
Boc și tinerii din Heidelbergul Europei Centrale: „Îi motivăm să rămână la Cluj-Napoca!”
- monitorulcj.ro
Jumătate din tinerii cu vârste între 16 și 34 de ani și-au făcut deja planuri să plece din țară
- ziare.com
Specialistii in migratie spun ca exodul tinerilor nu se va opri prea curand daca nu vor fi luate masuri. Aproximativ jumatate dintre tinerii cu varste cuprinse intre 16 si 34 de ani si-au facut deja planuri sa plece din Romania, explica sociologii.
“Stim din sondajele realizate ca aproximativ jumatate dintre tinerii intre 16 si 34 de ani au planuri de plecare in strainatate, planuri structurate. (…) Procentul celor care au intentii, de pe bancile facultatii, de a pleca in strainatate este foarte apropiat de 47% – 48% pe totalul tineret. Mai mult, intentiile acestea sunt mai bine structurate in cazul celor care sunt in faza de licenta, la cei de la master sau la doctorat, dat fiind faptul ca cei care au avut intentii sa plece, au plecat – procentul este mai mic”, a explicat Dumitru Sandu, sociolog, director Centrul de Studii pentru Migratie.
Fenomenul de migratie a tinerilor romani nu este insa ireversibil. Tari europene care au trecut prin acelasi proces au reusit sa se redreseze cu ajutorul investitiilor europene pentru dezvoltare sustenabila.
“Atitudinea publica actuala din Romania este: migratia este o fatalitate. Nu este o fatalitate, se pot face lucruri. Pur si simplu, punctez exemple de solutii care pot duce in directia pe care am semnalat-o anterior. Unu – si astea nu le iau din opinii personale, le iau din experienta istorica europeana. Situatia noastra a avut-o Portugalia, a avut-o Spania. Ce au facut cu ani inainte? Au stiut sa foloseasca fondurile europene. Acolo se ocupa forta de munca, acolo sunt o groaza de oportunitati”, mai explica specialistul.
Un nou studiu Eurostat arata ca Romania este pe primul loc la nivel european ca numar de tineri care locuiesc in afara tarii. Aproximativ 600.000 de copii cu varste cuprinse intre 0 si 19 ani au plecat din Romania.
Eurostat: România, prima în UE la procentul persoanelor care au competențe digitale scăzute. Doar 10% dintre români au abilități digitale superioare
- g4media.ro
În anul 2019 numai puțin de 43% dintre românii cu vârste între 16-74 de ani aveau competențe digitale reduse, clasând România pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol, Bulgaria (38%) fiind pe penultimul loc, potrivit datelor Eurostat analizate de Edupedu.ro.
La capitolul persoane cu abilități digitale superioare, datele arată că doar 10% din populație stăpânește asemenea competențe, România fiind și de această dată pe ultimul loc în Uniunea Europeană, Bulgaria având 11% în dreptul acestui indicator.
La testele PISA din 2018 România a fost singura țară din UE, într-un grup restrâns de 8 state, care a susținut testele pentru elevi ide 15 ani pe hartie, cu pixul. Proba de competențe digitale la Bacalaureat sesusține doar 15 minute pe calculator, în timp ce 75 de minute se dă pe foaie, cu pixul.
STUDIU Cât de optimiști sunt românii față de alte popoare, ce cred despre traficul în orașul lor, încălzirea globală și la ce se așteaptă în 2020
- g4media.ro
Românii cred că starea economiei mondiale se va îmbunătăți în 2020, temperatura medie va crește, românii vor petrece mai mult timp online decât în fața televizorului, traficul va fi mai dificil dar, finalmente, 2020 va fi un an mai bun, se arată într-un studiu global Ipsos. Compania de cercetare de piață și-a propus să investigheze opiniile cetățenilor din 33 de state faţă de o gamă largă de subiecte, de la climă la bani, de la terorism la relațiile dintre bărbați și femei și de la singurătate la social media.
Redăm mai jos integral rezultatul studiului
2020 va fi, într-un fel sau altul, mai bun. 81% dintre români (cu 13 puncte procentuale peste media Europei) se așteaptă ca 2020 să fie un an mai bun pentru ei comparativ cu precedentul. În același timp, 4 din 5 conaționali recunosc că 2019 a fost un an dificil pentru România în general, comparativ cu 65% dintre respondenții la nivel global care cred același lucru despre țara lor.
SILVIU CERNA, profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la UVT - Note de lectură: Thomas Piketty, Capital et idéologie, Seuil, Paris, 2019
- contributors.ro
După cartea sa de succes mondial, tradusă în 40 de limbi, înclusiv română, Capitalul în secolul XXI (Litera, 2015), economistul francez Thomas Piketty a publicat recent o nouă carte, întitulată Capital et idéologie (Seuil, 2019), în care își continuă demersul istoric printr-o investigație care se vrea deopotrivă descriptivă, teoretică și prescriptivă. În această lucrare de mari proporții (1.200 pagini), el se prezintă ca cercetător în științele sociale, nu economist, iar ca urmare demersul său are, într-adevăr, un accentuat caracter interdisciplinar. Pornind de la date comparative de o amploare și profunzime inedite, autorul reconstituie, într-o perspectivă economică, socială, intelectuală și politică, istoria și devenirea regimurilor inegalitare, de la societățile sclavagiste și trifuncționale vechi până la societățile postcoloniale și hipercapitaliste moderne, trecând prin societățile proprietariste, colonialiste, comuniste și social-democrate. Concluzia sa este că lupta pentru egalitate și educație, nu sacralizarea proprietății, a stabilității și a inegalității, este cea care a permis dezvoltarea economică și progresul omenirii.
Pe baza învățămintelor istoriei globale, Piketty susține că este posibilă depășirea fatalismului care alimentează derivele identitare actuale și conceperea unui socialism participativ, adecvat secolului XXI: un nou orizont egalitar la nivel mondial, o nouă ideologie a egalității, proprietății sociale, educației și partajării cunoașterii și puterii.
Principalele elemente ale demersului lui Piketty
Autorul propune o definiție proprie a noțiunii de „ideologie”. După el, ideologia este un ansamblu de idei și de discursuri a priori plauzibile, menit să descrie cum trebuie structurată societatea. (p. 16). Ideologia are dimensiuni sociale, economice și politice și încearcă să ofere un răspuns mai mult sau mai puțin coerent la o serie de probleme complexe, referitoare la organizarea dezirabilă sau ideală a societății. De aceea, nici o ideologie nu se poate bucura de adeziunea tuturor oamenilor; dimpotrivă, conflictele și dezacordurile ideologice sunt inerente. Ele privesc, în primul rând, regimul politic, adică ansamblul regulilor care descriu limitele comunității și teritoriul acesteia, mecanismele prin care se iau deciziile colective în interiorul său, drepturile politice ale membrilor, formele de participare politică, rolul cetățenilor și regimul străinilor, statutul demnitarilor și al partidelor politice ș.a.m.d. Controversele ideologice privesc, de asemenea, regimul proprietății, adică ansamblul regulilor care descriu diverse forme de posesie a bunurilor, precum și procedurile legale și practice care definesc și încastrează în societate relațiile de proprietate. Toate aceste reguli decurg din concepțiile cu privire la inegalitățile sociale și disparitățile dintre diverse grupuri sociale; ele implică numeroase alte construcții intelectuale și instituționale, în particular un anumit regim educativ și un anumit regim fiscal. Teza centrală a cărții este că problema regimului politic și regimului proprietății revine la problema puterii asupra indivizilor și asupra bunurilor și că toate aceste aspecte ale vieții sociale sunt strâns legate.
Analiza evoluției istorice îl conduce pe Piketty la delimitarea a ceea ce el numește „societăți trifuncționale” (formate din trei grupuri sociale distincte: cler, nobilime și a treia stare, care muncește și îi întreține pe toți – țărani, meșteșugari, negustori etc.) și, respectiv „societăți proprietariste”, în care dreptul de proprietate (notoriu universal și deschis tuturor) este separat strict de drepturile regaliene: securitate, justiție etc. (monopol al statului centralizat). El folosește, de asemenea, noțiunea de „regim inegalitar”, care cuprinde regimul politic și regimul proprietății (precum și, eventual, regimul educativ și regimul fiscal), pentru a permite o mai bună înțelegere a coerenței acestor elemente.
Punctul de pornire al autorului este radical: inegalitatea nu este economică sau tehnologică, ci ideologică și politică. Concepte precum piață, concurență, profit, salariu, capital, datorie, muncitor calificat/necalificat, cetățean, străin, paradis fiscal, competitivitate etc., sunt construcții mentale cu caracter social și istoric, care depind de sistemul legal, fiscal, educativ și politic. Ele reflectă concepția societății cu privire la justiția socială și economia justă, precum și raporturile de forțe politico-ideologice între diverse grupuri și discursuri. Aceste raporturi de forțe nu sunt numai materiale, ci, în mare măsură, intelectuale și ideologice; ele susțin sau pun sub semnul întrebării presupusul fundament natural al inegalității. Cu alte cuvinte, ideile și ideologiile contează în istorie. Abordarea autorului se deosebește, așadar, de marxism, după care forțele economice și relațiile de producție determină aproape mecanic „suprastructura” ideologică a societății. El insistă, dimpotrivă, asupra faptului că există o veritabilă autonomie a sferei ideilor, adică a sferei ideologico-politice. La unul și același nivel de dezvoltare al economiei și al forțelor productive, există întotdeauna multiple forme de structurare a sistemului economic, social și politic.
Problema cu care se confruntă lumea la acest început de mileniu III este că, deși a avut loc o creștere semnificativă a producției și a prosperității, după anii 1980-1990, s-a produs iarăși o adâncire bruscă a inegalităților în aproape toate regiunile lumii, cu excepția celor care nu au încetat niciodată să fie foarte inegalitare. (p. 38-39). Un fenomen interesant, prezentat în carte, este că inegalitățile s-au diminuat între nivelul inferior și nivelul mediu al repartiției mondiale a veniturilor, însă s-au amplificat între nivelul mediu și cel superior. (p. 41). La nivel global, 50% din veniturile cele mai mici din lume au cunoscut în perioada 1980-2018 o creștere importantă a puterii lor de cumpărare (între +60% și +120%); 1% dintre veniturile cele mai ridicate din lume au cunoscut însă o creștere și mai puternică (între 80% și 120%); veniturile intermediare au cunoscut, în schimb, o creștere limitată. Dintre superbogații actuali ai lumii, autorul îi menționează pe oligarhii ruși, magnații mexicani, miliardarii chinezi și indonezieni, proprietarii saudiți, investitorii americani și europeni etc.
Analiza sa arată, de asemenea, că epoca de creștere economică rapidă a țărilor dezvoltate și de reducere a inegalităților a coincis cu o perioadă de aplicare pe scară largă a impozitului progresiv pe venit. (p. 48-49).
