Revista presei
1 noiembrie 2019
Universitatea de Vest din Timișoara, clasări meritorii în două noi ierarhizări universitare internaționale
- timpolis.ro
În RUR Reputation Rankings Universitatea de Vest din Timişoara este plasată pe poziția 3 (la nivel naţional – din 3 universități) şi pe poziția 601 (la nivel mondial – din 797 universități), iar în RUR Academic Rankings, pe prima poziție (la nivel naţional – din 3 universități) şi pe poziția 586 (la nivel mondial – din 801+ universități), anunţă reprezentanţii UVT.
RUR Reputation Rankings măsoară reputaţia internaţională a universităţilor, iar RUR Academic Rankings măsoară producția în cercetare a universităţilor.
În aceste două ierarhizări, alături de Universitatea de Vest din Timișoara sunt prezente doar alte două universități din România, membre ale Consorțiului Universitaria: Universitatea „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca, şi Universitatea din București.
Ranking-urile au rezultat în urma analizei informaţiilor furnizate de universităţi prin completarea platformei studiului Global Institutional Profiles Project dezvoltat de Clarivate Analytics, a datelor bibliometrice / scientometrice extrase din bazele de date Web of Science Core Collection, Scopus, Google Scholar, etc. şi prin interpretarea studiului privind reputaţia academică realizat prin intermediul Global Institutional Profiles Project.
UVT lansează un nou proiect transfrontalier, în domeniul protecției mediului
- tion.ro
Universitatea de Vest din Timișoara, în calitate de lider, va lansa proiectul „RoRS 337- ROmania Serbia NETwork: Evaluarea calității apei în zonele de operațiuni miniere transfrontaliere, propunerea de metode de remediere și promovarea educației în domeniul protecției mediului”, un proiect transfrontalier ce va dura 24 de luni și are o valoare de aproape un milion de euro.
UVT se preocupă de problemele de mediu și și-a asumat rolul de lider într-un nou proiect transfrontalier, în cooperare cu Serbia, care are menirea de a evalua calitatea apei din zonele cele mai exploatate, zonele miniere, și să genereze soluții pentru a remedia problemele constatate.
Pentru a atinge rezultatele propuse este necesară colaborarea transfrontalieră deoarece partenerii implicați în acest proiect au facilități complementare de cercetare, abilități complementare și o problemă comună de rezolvat.
Proiectul se implementează pe o perioadă de 24 luni, în intervalul 10.09.2019 – 09.09.2021. Valoarea totală a proiectului este de 999 894 euro, din care asistenţa financiară nerambursabilă este de 849 909.90 euro. Partenerii UVT sunt Institutul de Mine și Metalurgie din Bor și GEC NERA.
MARȚI, 5 NOV, LA UVT - Blockchain Workshop - Aplicabilitate în mediul Bussines - ÎNSCRIERILE SUNT ÎNCĂ DESCHISE
- republica.ro
BLOCKCHAIN WORKSHOP este conceput pentru a cunoaște noțiunile de bază și aplicabilitatea blockchain-ului ca tehnologie de ultimă generație în Industria 4.0 asupra domeniilor business.
INTRARE LIBERĂ – 40 LOCURI DISPONIBILE
ÎNSCRIERI AICI:
https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSf7PLmGIOkgWWAv0FVojjEWOYutiaM8CzVOSeVLs4vSD8CGDw/viewform
Învață să:
– Înțelegi și evaluezi impactul tehnologiei blockchain și aplicabilitatea sa în educație și în mediul business (domenii precum precum industrie, energie, mediu, e-governance, security, supply chain).
– Cunoști modul în care tehnologia blockchain securizează și facilitează un marketplace fără intermediari tradiționali.
– Aplici conceptele blockchain și procesele existente în ecosistemul organizațional din care vrei să faci parte.
– Înțelegi rolul practic blockchain în securizarea oricăror resurse digitale.
– Cunoști modul în care blockchain susține sistemele economice.
– Înțelegi legătura dintre Blockchain și tehnologiile AI & IoT dintr-o perspectivă economică.
– Q&A session
SPEAKERI:
ARMAND DORU DOMUȚA – CEO Restart Energy Innovative Technology , Președinte Asociația Blockchain Romania
MIHAI ALISIE – Co-Founder Ethereum, Bitcoin Magazine Creator
CIPRIAN PUNGILĂ – Lector dr., Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea de Vest din Timișoara
CRISTIAN MIHAI CIRA -Lector dr., Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea de Vest din Timișoara
ADRIAN SPĂTARU – Asistent drd., Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea de Vest din Timișoara
CARMEN HOLOTESCU – Prof.univ.dr.ing, Facultatea de Inginerie, Universitatea “Ioan Slavici” din Timișoara”
EDUCAȚIE - Cum trebuie schimbată învățarea
- scoala9.ro
Despre raportarea elevilor și profesorilor la studiul științelor și aplicațiile lor practice, într-un interviu cu Dragoș Tătaru, cercetător la Institutul Național pentru Fizica Pământului și unul dintre organizatorii Școlii de vară de Știință și Tehnologie de la Măgurele.
Ș9: Cum înveți copiii să combată părerile nefondate?
D.T.: De exemplu, unul dintre elevi mi-a spus că ar vrea să știe dacă aviatorii și stewardesele sunt cu adevărat mai expuși la radiații, pentru că fiind în strate mai înalte, radiația cosmică este cu o intensitate mult mai mare și a auzit el că persoanele respective se îmbolnăvesc foarte des de cancer. Aceasta este o idee preconcepută, repetată și subliniată de mass-media și pentru că este un catch. Copilul a vrut să afle, dar din treaba asta ne-a dat de înțeles că de multe ori ei nu vin neapărat ca să învețe ceea ce noi pregătim ca un parcurs, ci ca să își aducă niște lămuriri la întrebări foarte punctuale; dar dacă noi suntem suficient de abili folosim aceste întrebări ca să îi introducem în subiect. I-am zis: „OK, știi ce ar trebui făcut ca să te lămurești mai bine? Ar trebui monitorizat în timpul zborului care este intensitatea radiației cosmice în avion și care este expunerea, pentru că altfel sunt doar păreri”. Și de-aici a început să învețe că ar trebui să aibă un detector de radiații, un Geiger, care să reușească să înregistreze datele, să le analizeze pe un timp suficient de lung cât să fie o relevanță statistică. Nu faci o singură cursă, că poate chiar atunci cursa aia trece printr-o zonă cu un strat de ozon subțiat și fix atunci se întâmplă să fie într-adevăr o „bombardare” cu radiație cosmică și oamenii să fie afectați. Apoi te uiți la persoanele respective. Poate sunt unele care au un fond genetic mai aplecat. Nu e deloc un răspuns simplu la o întrebare simplă. Niciodată nu este, și așa ar trebui gândit. Nu știu cum a plecat de la răspunsul ăsta. Cumva cred că se aștepta, cum se așteaptă în general societatea, la răspunsuri simple dinspre partea de cercetare. Clare. Când încerci să detaliezi răspunsul, de multe ori abordarea este: „A, deci nu știți nimic. Am înțeles, stați acolo și cheltuiți banul public”. Și aici ajungem la o altă componentă importantă a școlii: cum îi facem pe oameni să capete încredere în ce înseamnă cercetare, să-i înțeleagă importanța și impactul în societate.
Interviu cu Lucian Boia. Sfaturi pentru tinerii istorici. Și cum se accelerează istoria…
- contributors.ro
Ce sfaturi i-ați da unui tânăr care dorește să studieze istoria în ziua de astăzi, în România?
Cred că ar fi bine, sau chiar necesar, să știe cum se face istoria pretutindeni în lume și, mai ales, în spațiul occidental al Europei. Fiindcă nu mai e istoria cu care noi ne-am obișnuit, istoria asta de secol XIX, patriotică, pusă în slujba unor idealuri politice, mai ales în slujba idealului național. Asta a fost cândva și a fost, într-un fel, folositoare. România așa cum există ea astăzi s-a făcut în mare măsură prin istorie, prin apelul la istorie, și de aici mitologia Daciei antice, Mihai Viteazul, șamd, lucruri pe care le știm prea bine. Acum n-o să mergi la nesfârșit cu asta. Sunt încă mulți români care-și închipuie că istoria – ca să-i dăm o definiție mai specială – că istoria este știința care justifică drepturile românești. Păi, nu te mai citește nimeni în lumea de azi dacă vii cu asemenea reconstituiri istorice. Sunt unii care-și închipuie că dacă mai facem o dată un volum Mihai Viteazul, o să stea oamenii la coadă la Paris, la Londra, la librării, a apărut o carte despre Mihai Viteazul. Habar n-au cine e MIhai Viteazul și nu-i interesează nici în cea mai mică măsură. Există o problematică actuală a istoriei. Am intrat în mileniul trei, nu mai suntem în faza constituirii națiunilor și statelor naționale. Asta ar trebui înțeles. Fiindcă mizând în continuare pe o istorie de tip Școala Ardeleană, ne izolăm. Cum ne-am izolat și suntem în continuare izolați în multe privințe. Dar ne izolăm și cultural. Nu-i interesează pe alții ce zicem noi în continuare, tot în spiritul secolului al XIX-lea. Istoria aia și-a avut sensul la vremea ei. Acum nu și-l mai are.
PORTRET ONLINE / Interviu cu Radu Afrim, regizorul care a readus la viață „Pădurea spânzuraților”: „Fabricați profesori cu suflet tânăr și nu veți mai avea tineri plictisiți de literatura română”
- republica.ro
Punctul forte al regizorului Radu Afrim este un fel de a vedea lumea și viața care te poate scoate din zona de confort, care te face să gândești, care te suprinde printr-un „altfel” la care nu te-ai fi gândit, dar pe care îl primești, pentru că însăși ființa ta îl primește.
Radu Afrim a pus de curând pe scena TNB „Pădurea spânzuraților”. L-am văzut. Am plecat e acolo cu lacrimi în ochi. Întrebarea pe care Apostol Bologa (jucat impecabil de Alexandru Potocean) o pune la final, „Unde mergem?”, susținută video de imagini care se derulează rapid și în care vezi toate războaiele și crizele demente ale omenirii, m-a strepezit. Fiindcă răsunsul e clar: habar nu avem. A fost ca și cum m-ar fi întrebat istoria: unde naiba te duci? oprindu-mă din alergare fără să fiu în stare să articulez vreun răspuns. Nu știu, nu știm. Și asta este cu adevărat înfricoșător.
Radu Afrim, vă deranjează când mergeți la teatru și vedeți spectacole proaste, deși v-ați fi așteptat la altceva?
Dacă mă deranjează, ies din sală. Discret, pe întuneric. Înainte de a mă întâlni cu actorii pe holuri sau pe la cabine. De obicei primesc loc la marginea rândului. Tocmai din cauza asta. Odată am ieșit de la mijlocul rândului și am călcat pe picioare câțiva oameni de teatru. Nu se face. Adică nu se face să primesc loc la mijlocul rândului. Practic, nu se face să primesc loc. Ar trebui să-mi cumpăr. Cei care cumpără bilet stau până la sfârșit de dragul banilor dați pe bilet de multe ori. Acuma s-o spun pe aia dreaptă: nu prea merg la teatru. Nici la film. Vine filmul la mine. Am văzut două filme românești anul ăsta: unul de la Radu Jude pe care îl admir mult și unul în care am jucat. Am plâns la final și mi-a fost jenă sa mă întâlnesc cu regizoarea. Foarte bune ambele filme. La teatru mă deranjează cel mai tare când o sală întreagă râde în hohote și eu nu râd. Asta mă întristează. Și n-am nevoie de încă un motiv de tristețe. De obicei, la ora la care joacă teatrele, eu muncesc. Uneori muncesc chiar cu actorii care joacă în spectacolele respective. Ei merg și joacă, iar eu repet în continuare cu umbrele lor încă fierbinți. Uneori actorii mă roagă să nu merg să văd unele spectacole în care joacă. Pentru că le e jenă. Tocmai alea sunt spectacolele pe care eu nu vreau în ruptul capului să le ratez. După aia, mergem la bere (eu beau doar vin) și evităm subiectul. Vorbim despre spectacolele proaste din viețile noastre. Nu despre cele de pe scenele noastre.
