Revista presei

6 noiembrie 2020

UVT: Lansarea Universităţilor Europene selectate în cadrul apelului 2020 şi a UNITA – Universitas Montium

Universitatea de Vest din Timișoara se află în prima linie a universităților din Europa care s-au preocupat să stabilească rețele universitare de parteneri academici, devenind membră a alianței europene UNITA, din care fac parte șase universități din cinci țări.

Prof. univ. dr. Marilen Pirtea, rectorul UVT, a explicat că, în iulie 2020, UNITA a fost selectată de către Comisia Europeană, în cadrul celui de-al doilea apel de propuneri, pentru finanțarea proiectului de dezvoltare asumat. Miercuri, 4 noiembrie, Comisia Europeană a organizat lansarea proiectelor câştigătoare în cadrul celui de-al doilea apel Erasmus+ European Universities.

Ȋn aceeaşi zi a avut loc şi o întâlnire a reprezentanţilor CE cu rectorii celor 41 de alianţe europene, care şi-au asumat în 2019 şi 2020 crearea unor cadre instituţionale pan-europene pentru colaborare strategică în domeniul învăţământului superior, cercetării şi inovării în slujba societăţii.

Universitatea de Vest din Timişoara face parte dintr-o astfel de alianţă, UNITA, în cadrul unui proiect ce urmează a fi implementat împreună cu: Università degli studi di Torino, Université de Pau et des Pays de l’Adour, Université Savoie Mont Blanc, Universidad de Zaragoza şi Universidade Beira Interior.

Consorţiul reuneşte universităţi ale căror comunităţi însumează peste 165 000 de studenţi, din diverse state europene vorbitoare de limbi romanice (Italia, Franţa, Spania, România şi Portugalia), şi care funcţionează în ecosisteme geografice, culturale şi socio-economice similare.

Ȋn acest context, vineri, 6 noiembrie, Universitatea Europeană UNITA își demarează activităţile pe care urmează să le implementeze în următorii trei ani, organizând o ceremonie de lansare a proiectului UNITA – Universitas Montium, la care avem onoarea de a vă invita să participați.

4.478 de școli și grădinițe în scenariul roșu/Aproape 10.000 de cazuri de coronavirus în țară

În total, 4.478 de școli și grădinițe se află astăzi în scenariul roșu, cu 213 mai multe decât ieri. Tot astăzi a fost raportat un nou record de cazuri de coronavirus la nivel național – 9.714, potrivit buletinului informativ zilnic transmis de Grupul de Comunicare Strategică. În București au fost mai puține cazuri de COVID-19 față de ieri, însă, 1.084 cu o incidență a infectărilor de 4,45.

Astăzi, 05 noiembrie, în conformitate cu datele transmise de inspectoratele școlare județene (inclusiv al municipiului București), se înregistrează următoarea situație:

8.156 de unități de învățământ în Scenariul 1 (S1): participarea zilnică (față în față) a tuturor preșcolarilor și elevilor în unitățile de învățământ, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție sanitară.
5.022 de unități de învățământ în Scenariul 2 (S2). Acesta presupune participarea zilnică (față în față) a tuturor preșcolarilor și elevilor din învățământul primar, a elevilor din clasele a VIII-a și a XII-a, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție, respectiv revenirea parțială (prin rotație de una-două săptămâni) a elevilor din celelalte clase de gimnaziu și liceu, cu respectarea și aplicarea tuturor normelor de protecție.
4.478 de unități de învățământ în Scenariul 3 (S3) implică participarea tuturor preșcolarilor și elevilor la activități/lecții online.

Bomba cu ceas din pandemie. Dacă vrem să ne vedem frumoși când avem bube, folosim anumiți indicatori și închidem școli - Interviu video cu dr. Mihai Gafencu

Dacă nu se vor gândi indicatori corecți pe baza cărora să se închidă orașe și în orașe școli, care să privească nu hărnicia județelor care chiar fac teste, ci potențialul real de focare, atunci sistemul sanitar va intra într-o criză majoră: bolile cronice sunt ca o bombă cu ceas, care va exploda, mai ales că ne îndreptăm spre un lockdown parțial și bine era să fie acum, până la alegeri.

Dacă lăsăm lucrurile să scape de sub control pentru a avea alegeri, s-ar putea ca efectul să fie dezastruos: și criză în sistemul medical, și demotivarea oamenilor pentru vot, iar România nu își permite aceste consecințe, atrage atenția doctorul Mihai Gafencu, medic pediatru la Spitalul de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” Timișoara și președinte al Organizației Neguvernamentale Salvați Copiii.

Câteva idei principale din interviul acordat SpotMedia.ro:

Nici ideea de a stabili un indicator, un parametru nu este bine gândită și trebuia să se știe că nu poți închide județe și în județe școli și străzi și restaurante în funcție de hărnicia de testare a județului, în funcție de populația județelor și de numărul de teste, trebuiau făcuți indicatori diferiți.
Struțul care stă cu capul în nisip în Călărași și în Ialomița, unde au 10 testări pe zi, normal că o să explodeze și acolo vom avea decese multe, pentru că el nu își identifică problema.
Și atunci aceasta este o bombă cu ceas, pentru că omul, din bun simț, din lipsă de bani, din teamă, nu s-a mai dus să-și vadă de boala lui cronică. Nu l-a mai dus pe copil, sau pe el, adult, la control. A tot amânat, o lună, două, acum suntem la nouă. Cât timp poate un cronic să fie văzut doar de către medicul de familie?
Sistemul medical românesc nu este pregătit să facă față unui model de tip suedez, care de altfel și-a dat și el cu stângu-n dreptul.
Încurajați testarea, dar pentru asta trebuie să avem modificate și aceste sperietori de ciori, acești indicatori care acum sunt priviți tot nătâng.

Cum se strânge cercul Covid în jurul fiecăruia, explicat de cercetătorul Octavian Jurma: La început nu știam pe nimeni infectat, apoi am știut pe cineva îndepărtat, acum deja avem cunoscuți, iar luna viitoare cazurile ne vor intra în casă

Medicul și cercetătorul Octavian Jurma a explicat, într-o emisiune la Digi24, că, pe măsură ce epidemia progresează, cercul se închide, se apropie de fiecare, astfel că luna viitoare cazurile de Covid ne vor intra în casă.

Octavian Jurma a precizat că numărul și frecvența cazurilor arată că infectarea este acasă, și nu la locul de muncă, ceea ce arată că epidemia se propagă în rețea.

„Sunt cele șase grade de separație între noi. Pe măsură ce epidemia progresează, se închide cercul, se apropie de noi. Înainte nu știam pe nimeni infectat, apoi am știut pe cineva îndepărtat care s-a infectat, după aia avem un cunoscut. Deja în această lună toți avem cunoscuți infectați, de luna asta o să avem toți în familie cazuri, iar de luna viitoare ne vor intra în casă, pentru că așa se închide o curbă epidemică”, a explicat cercetătorul.

Despre facultăți fără viitor, pâine cu gem și descurajări

Am vrut ani mulți să merg la Drept. Nu neapărat pentru că simțeam vreo atracție aparte față de domeniul ăsta, ci pentru că ai mei îmi spuneau că mi se potrivește, iar profesorii de la școală la fel. Îmi place să vorbesc cu oamenii și să le înțeleg intențiile. Vorbesc mult. Mereu mi-au zis ai mei că am stofă de avocat, c-aș putea convinge pe oricine. Nu știu dacă eram cu adevărat convingătoare; cred că mai degrabă eram curioasă. Aveam explicații pentru tot și cercetam mult înainte de a spune ceva. Dorința mea de a afla multe, combinată cu volubilitatea din relațiile cu ceilalți, i-au făcut să creadă că mi se potrivește.

Apoi au început să-mi spună că mi-ar sta bine psiholog, ba chiar că nu m-ar vedea având altă meserie. „Și o să câștigi și o grămadă de bani”, că doar asta contează. Și eu am început să cred. Cu vreo săptămână înainte de admitere însă, le-am spus tuturor că o să merg la Jurnalism, pentru că eu asta vreau. Am avut un declic după ce profesoara de română mi-a lăudat un text, spunând că-i place mult ce scriu. Și mi-am dat seama că și mie îmi place ce scriu. Că îmi place să scriu.

Am scris ani de zile recenzii de carte pentru un site literar, iar apoi am început să scriu despre evenimente culturale. Mi-am dat seama că nu m-ar deranja să fac asta toată viața. Ba mai mult: mi-am dat seama că ar fi singurul lucru pe care nu m-ar deranja să îl fac toată viața. Și toți mi-au zis că o să mor de foame. Mie și celorlalți.

Mai mult de 150.000 de tineri din țară studiază într-o facultate considerată „fără viitor”. Unii dintre ei au ajuns acolo ca să își urmeze visurile și mulți s-au și certat cu cei apropiați pentru că au ales un domeniu din care, în România, „se moare de foame”. În 2018, aproape jumătate din totalul studenților urmau o facultate umanistă. În 2020, cifrele sunt, probabil, altele. Dar percepția celorlalți a rămas aceeași.

Maria Diaconu-Hegyi lucrează de 17 ani cu copii cu cerințe educaționale speciale și știe că incluziunea socială începe cu incluziunea la școală.

În timpul săptămânii, pe Maria Diaconu-Hegyi o găsești la cabinetul de sprijin educațional al școlii Ion Simionescu din Iași. Este profesor de sprijin și are în grijă 20 de copii cu diagnostice diferite, de la autism, ADHD și tulburări emoționale la deficiențe de învățare, deficiențe neuromotorii sau boli genetice rare. Sunt elevii cu cerințe educaționale speciale (CES) care au nevoie de strategii de învățare speciale și asistență la ore.

„Eu preiau copiii de la clasă, eu îi duc la clasă”, spune Maria. Îi ia de la unele ore și îi duce în cabinetul ei, unde fac exerciții speciale și le monitorizează evoluția. Înainte de pandemie îi însoțea și la ore, ca profesor de sprijin, dar acum încearcă să lucreze cu ei doar în cabinet, unde îi e mai ușor să controleze mediul. În plus, nici nu aglomerează clasa cu încă o persoană.

„Copiii mei nu sunt copii acceptați ușor, nu sunt copii care stau în prima bancă, și cei mai mulți dintre ei, chiar și cei cu tulburări accentuate, știu foarte bine unde sunt în ierarhia clasei lor și nu este confortabil pentru ei”, spune Maria. Tocmai de aceea încearcă să le dea altceva în timpul petrecut cu ea, un spațiu unde să poată fi ei înșiși și să învețe într-un ritm confortabil pentru ei.

La Maria copiii ajung după ce au primit un certificat care atestă prezența unor cerințe educaționale speciale. Primul pas este o evaluare, care durează și o lună, în care Maria încearcă să-și dea seama care este nivelul de cunoștințe al copilului, ce nevoi educaționale are și ce metode poate ea folosi ca să-l ajute să le îndeplinească.

În munca ei folosește jetoane și materiale practice, multe culori și elemente vizuale. E în permanență în dialog cu copiii și îi sprijină să-și evalueze munca, să caute împreună soluții. „Îi încurajez foarte mult să-mi spună «nu știu». Chiar strigăm împreună: «Nu știuuuu!». Îi încurajez să se simtă confortabil în poziția în care nu pot da un răspuns corect unei situații de învățare.” Maria crede că într-o societate gândită pentru persoane tipice, copiii ei sunt de multe ori în situația de a nu ști, experiență pe care o trăiesc ca un eșec. Ea vrea să-i ajute să o transforme într-o oportunitate de învățare.

În munca ei, progresele sunt mici. S-a bucurat când un copil de clasa a IV-a cu autism a citit pentru prima dată cu voce tare un text la clasă. A avut emoții și se mai încurca, dar ea era lângă el, să-i mai sufle un cuvânt, să-i mai termine o frază și, cel mai important, să-l facă să se simtă în siguranță. „Mă cheamă profesor de sprijin, ofer suport, prima dată emoțional.”

ABONARE - Dacă ai primit Revista Presei UVT din bunăvoința unui prieten și ai regăsit aici informații utile, te poți abona oricând accesând link-ul de mai jos

Abonare revista presei UVT

Link-uri utile

Ne găsești și aici:

Contact

Adresa: Bd. V. Pârvan 4, Timişoara 300223, Timiş, România
Locație: Parter (clădirea rectoratului)
Tel: +40(0)256.592.303
E-mail: verde@e-uvt.ro