Revista presei
22 iulie 2020
UVT a devenit partener în procesul de planificare strategică a fondurilor europene în perioada 2021 – 2027
- ziuadevest.ro
Universitatea de Vest din Timișoara a devenit partener în procesul de planificare strategică și de programare a fondurilor europene în perioada 2021 – 2027, devenind membru în cadrul structurilor parteneriale aferente Programelor Operaționale și Acordului de Parteneriat 2021-2027.
Ministerul Fondurilor Europene a selectat Universitatea de Vest din Timișoara pentru a participa la activitățile de consultare în cadrul a patru tipuri de programe operaționale: PO Creștere Inteligentă și Digitalizare (redenumit PO Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare), PO Dezvoltare Durabilă, PO Capital Uman (redenumit PO Educație și Ocupare) și PO Regionale. În cadrul acestor programe operaționale, UVT va participa activ la activități de consultare publică pe parcursul procesului de elaborare și negociere cu Comisia Europeană a documentelor programatice post-2020 și va veni cu propuneri pentru îmbunătățirea cadrului gestionării finanțărilor europene către autoritățile responsabile în cadrul programelor operaționale POCID, PODD, POCU și POR.
„UVT face parte din grupul partenerilor deja tradiționali ai Comisiei Europene, cu precădere pentru derularea și evaluarea impactului proiectelor finanțate pentru dezvoltarea capitalului uman și pentru accelerare antreprenorială.
Datorită implicării și rezultatelor pe care le-a obținut în ultimii ani, UVT este acum cooptată în cadrul structurilor parteneriale aferente Programelor Operaționale și Acordului de Parteneriat 2021-2027. Vom participa cu resursele noastre de expertiză la îmbunătățirea cadrului gestionării finanțărilor europene către autoritățile responsabile în cadrul programelor operaționale, ceea ce este pentru noi un nivel de implicare de mare responsabilitate. Sunt sigur că vom reuși să aducem valoare adăugată în planificarea proiectelor operaționale multianuale”, declară rectorul UVT, prof.univ.dr. Marilen Pirtea.
STUDIU - “Impactul crizei COVID-19 şi al carantinei asupra copiiilor din România”, aproape jumătate dintre copii nu au acces la o tabletă sau la un computer
- edumanager.ro
Închiderea şcolilor, în contextul pandemiei de COVID-19, a avut consecinţe negative atât asupra progresului educaţional al copiilor, cât şi asupra sănătăţii emoţionale a acestora şi siguranţei lor online, potrivit unui studiu lansat, marţi, de Organizaţia Salvaţi Copiii, în cadrul unei videoconferinţe.
Potrivit cercetării “Impactul crizei COVID-19 şi al carantinei asupra copiiilor din România”, aproape jumătate dintre copii nu au acces la o tabletă sau la un computer, singurele dispozitive care pot permite o participare reală la lecţiile online, iar peste 50% spun că unul dintre riscurile majore ale acestei perioade a fost dependenţa de internet şi, ca atare, expunerea la conţinut agresiv şi la fake news.
Chestionaţi în legătură cu problemele pe care le au familiile lor, 10,6% dintre copii au răspuns că unul sau mai mulţi dintre adulţii din familie este/sunt şomer(i), 8,8% au spus că au trebuit să fie amânate plata facturilor, a ratelor la bancă sau a chiriei, 6,3% – în familie sunt adulţi care au terminat doar şcoala generală sau nu au nicio calificare, 5,6% – nu sunt mulţumiţi de condiţiile în care trăiesc, 4,3% – sunt nevoiţi să cumpere mai puţină mâncare, 2,8% – nu pot cumpăra medicamente sau plăti consultaţiile medicale, din cauza lipsei banilor, şi 76,5% au afirmat că nu au niciuna dintre problemele enumerate.
Întrebaţi dacă pe durata suspendării cursurilor şcolare au participat la lecţii online, 72,8% dintre copii au răspuns că au participat la toate materiile, 21,5% – doar la unele materii, 4,1% – foarte rar, iar 1,6% – deloc.
Potrivit studiului, 72% dintre cei chestionaţi au folosit telefonul mobil pentru educaţia online, 42,3% – computer (laptop sau desktop), 5,1% – tabletă, 1,4% – nu au participat, iar 4,2% nu au dorit sau nu au ştiut că se răspundă.
La întrebarea “Pentru tine, cum au fost temele primite pe durata şcolii online?”, 40,8% au spus că acestea au rămas la fel, 36,6% – au fost mai grele/mi-au luat mai mult timp, 16,9% – au fost mai simple/mi-au luat mai puţin timp, pentru 2,2% au fost foarte grele şi nu au putut să le facă, 1% au spus că nu au primit teme, iar 2,5% nu au răspuns.
COVER STORY - Cum ar trebui citit apelul intelectualilor americani pentru libertatea de exprimare
- contributors.ro / Liviu Andreescu
Contributors a publicat de curând traducerea scrisorii unor intelectuali americani, în majoritate liberali (în sensul american de social-democrați), privind dezbaterea liberă și pericolul „pedepsirii rapide și severe a ceea ce este perceput drept trecând de frontiera acceptabilă a limbajului și gândirii.” Evenimentul a trezit deja reacții aprinse în Statele Unite – multe de susținere, la fel de multe de condamnare, destule de eschivare, plus varii puneri la punct din cauza referinței singulare la președintele Trump.
Deși ținta documentului e clară, mesajul său deopotrivă direct și foarte general ascunde, în opinia mea, un context cultural complex. Probabil că acesta nu este complet transparent pentru mulți cititori din România, cărora le propun, mai jos, un scurt ghid de lectură nu a documentului în sine, ci a contextului său. Nu am în vedere polarizarea politică din ultimul deceniu sau recentul militantism sub egida Black Lives Matter, de care știrile abundă, cât fundalul pe care se poartă, de multe decenii, dezbaterile despre libertatea de exprimare din Statele Unite.
1. Cititorii din România răspund afectiv mai puternic, pesemne, termenului de corectitudine politică (CP) decât sinonimelor sale aproximative, mai recente și deci încă în vogă, call-out culture și cancel culture. Istoria primului termen, absent dar rezonant în scrisoare, merită recapitulată pe scurt, fiindcă spune ceva semnificativ despre cum poate fi citită dezbaterea mai largă în care s-a inserat apelul din Harper’s.
CP face parte din strategia (complexă) a dreptei conservatoare americane din anii nouăzeci de a deplasa lupta împotriva Partidului Democrat, pe-atunci mutat la centrul politic, pe tărâmul culturii și al valorilor. În era celei de-a Treia Căi (perioada social-democrației „neoliberale”(1) asociată îndeobște cu Clinton și Blair), politicile publice diferențiau prea slab cele două partide americane, așa încât strategii politici au căutat noi soluții de demarcare politică și de mobilizare socială a votanților de dreapta. O parte a strategiei amintite a mizat pe condamnarea libertinajului (de unde și impeachment-ul președintelui Clinton) sau a secularizării. O altă parte a atras atenția asupra pericolului ca stânga să instaureze un control orwellian asupra gândirii – semnalând excese reale de limbaj și aplicarea abuzivă, ce-i drept rară, a unor sancțiuni pentru delicte de opinie, mai ales în universități.
Las cititorii și cititoarele să evalueze în ce măsură ultimii 30 de ani au împins sau nu SUA în direcția unei distopii de tip Newspeak/Newthink. Aș insista asupra altui amănunt: geneza termenului de corectitudine politică oferă o bună cheie de lectură a contextului în care sunt duse în mod curent, în SUA, astfel de dezbateri ideologice. Mișcările sociale își apropriază o valoare sau un principiu, căreia îi devin principalii exponenți și străjeri, găsindu-i inamici și pericole grave în tabăra opusă. În cazul mișcării anti-CP, valoarea a fost libertatea de gândire și de exprimare – amenințată pesemne de un nou stalinism. În mod similar, stânga politică(2) s-a învelit în mantia egalității, a demnității ș.a.m.d., care ar fi amenințate de rasismul sistemic sau de oprimarea marginalilor. Scopul acestor observații nu este de a echivala substanța sau întemeierea celor două mișcări, ci doar de a pune în vedere o înrudire retorică. Lupta socială și politică din SUA are, dincolo de substratul său metaforic fundamental,(3) o „stilistică” comună.(4) Cred că ar trebui să ținem cont de aceasta atunci când evaluăm evenimentele pe care le invocă, în termeni urgenți, adepții unei tabere sau ai alteia.
Monica Anisie: Copilul trebuie să învețe în orice situație. Avem în vedere trei scenarii pentru reluarea cursurilor
- digi24.ro
Peste 6.700 de cadre didactice dau miercuri examenul de definitivat
- hotnews.ro
Peste 150.000 de cereri pentru înscrierea copiilor în clasa pregătitoare
- rfi.ro
Ministerul Educației anunță că, în această primă etapă, repartizarea copiilor s-a realizat pe baza informațiilor din cererile-tip de înscriere și din documentele depuse, inclusiv prin aplicația informatică.
Ministerul Educației și Cercetării a centralizat situația preliminară a cererilor de înscriere în învățământul primar pentru anul școlar 2020-2021, după prima etapă de cuprindere în clasa pregătitoare (8 – 20 iulie), prevăzută de calendarul modificat și completat în luna mai prin ordin de ministru.
Astfel, potrivit datelor înregistrate în sistem, au fost completate și depuse, la nivel național, în perioada 4 martie – 7 iulie 2020, 150.503 cereri, fiind admise 149.307 cereri, transmite Mediafax.
Dintre cele 150.503 cereri completate și depuse, 131.599 de cereri vizează copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data de 31 august 2020, inclusiv, iar 18.904 cereri vizează copiii care împlinesc vârsta de 6 ani în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2020, inclusiv.
În această primă etapă, repartizarea copiilor s-a realizat pe baza informațiilor din cererile-tip de înscriere și din documentele depuse, inclusiv prin aplicația informatică, de părinți/tutori legal instituiți/reprezentanți legali și în baza deciziilor consiliilor de administrație ale unităților de învățământ, luate în urma aplicării criteriilor de departajare pentru copiii din alte circumscripții școlare.
În a doua etapă (21 – 31 iulie) va fi asigurată înscrierea, pe locurile libere, a copiilor care nu au participat la prima etapă sau nu au fost distribuiți, din diferite motive, conform procedurii elaborate de inspectoratul școlar județean/al municipiului București.
Președintele Iohannis, la finalul summitului UE: 79,9 miliarde de euro pentru România / Banii vor fi folosiți inclusiv pentru a construi școli
- edupedu.ro
Președintele Klaus Iohannis a menționat școlile printre instituțiile care vor primi bani din pachetul de recuperare economică pe care România îl va obține, conform negocierilor desfășurate în ultimele zile la Bruxelles. Șeful statului a declarat marți dimineață, la sfârșitul Consiliului European carea început vineri, că România a obținut 79,9 miliarde de euro din planul de recuperare de 750 de miliarde și bugetul multianual 2021-2027 al UE, în valoare de 1.074 miliarde de euro, după cum relatează G4Media.
Klaus Iohannis a declarat, între altele:
- Iată că, după discuții foarte complicate, după negocieri foarte complicate, după patru zile și patru nopți de negociere, am obținut pentru România o sumă impresionantă – 79,9 miliarde de euro – pentru proiectele europene, negocieri care ne permit acum să trecem la etapa următoare.
- Vom folosi această sumă de 80 de miliarde pentru a reface infrastructura în România, pentru a construi spitale, școli, pentru a moderniza marile sisteme publice.
- Este, de asemenea, foarte important de știut că o parte semnificativă din acești bani vor fi folosiți pentru relansare, pentru revigorare economică.
Fondul de redresare economică agreat de liderii UE, de 750 de miliarde de euro, va fi compus din 390 de miliarde de euro sub formă de subvenții și 360 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi. Aceste sume se vor alătura celor aproximativ 1.000 de miliarde de euro care vor forma bugetul UE pe următorii 7 ani.
CULTURA & OPINII - Infodemia și falsele ei remedii
- scena9.ro
Ce este o infomedie?
Toate pandemiile lumii au fost dublate de epidemii psihologice, așa cum explică și sociologul Philip Strong. Psihologia umană are propria sa natură „epidemică”, care atunci când e pusă față în față cu incertitudinea generată de o pandemie, se răspândește de la persoană la persoană, dând naștere unui fenomen colectiv: o pandemie psiho-socială. Din cauza platformelor sociale și, în general, a Internetului, aceasta se transformă în infodemie – un fel de epidemie, am putea spune, doar că principalul său vehicul nu sunt virusurile, ci informațiile false, parțiale, inexacte.
Există două definiții ale acestui termen: una largă, cuprinzătoare, și una îngustă. Cea largă, pe care o folosește acum și Organizația Mondială a Sănătății, definește infodemia drept: „supra-abundența de informații – unele adevărate, altele nu – care ridică dificultăți oamenilor în ceea ce privește procesul de găsire a surselor și sfaturilor de încredere de care au nevoie”. Această definiție pune accentul pe torentul de informații care are un impact negativ asupra modului în care este percepută calitatea lor, prin faptul că îngreunează procesul de selecție a surselor de încredere. În acest caz, infodemia nu diferă cu nimic de fenomenul „excesului informațional” (information overload).
Dar o numim infodemie și nu altfel dintr-un motiv precis: informațiile false, parțiale sau sursele manipulatoare au acum un impact direct și vizibil asupra sănătății publice, contribuind la răspândirea epidemiei virale. Deci accentul cade, în acest caz, pe calitatea și nu pe cantitatea informațiilor. Această înțelegere a infodemiei este mai apropiată de primele sale definiții, care erau mult mai înguste față de cea folosită azi de OMS. În 2003, când este folosit pentru prima dată acest termen într-un comentariu ce analizează impactul noilor tehnologii asupra panedmiei SARS, el este definit drept: „un fenomen complex cauzat de interacțiunea mass-media mainstream, media de specialitate și site-uri de internet […] toate transmițând o combinație de fapte, zvonuri, interpretări greșite și propagandă.” Ce-i drept, aici avem deocamdată o definiție destul de vagă, iar importante sunt informațiile false, conjugate cu faptul că acestea sunt amplificate de noile tehnologii. Mai târziu, ca răspuns la epidemia de Zika, câțiva cercetători de la OMS scriu un articol în care spun: „Bolile noi sau până acum necunoscute generează o frică intensă, informații false și zvonuri […] Strategiile de comunicare trebuie să gestioneze această infodemie a fricii, îngrijorărilor, zvonurilor și informațiilor false.”
Nu vom putea înțelege însă infodemia cu care ne confruntăm astăzi dacă o reducem la dimensiunea sa informațională, pentru că aceasta este strâns împletită cu psihologia noastră și cu modul în care aceasta este exploatată de platformele sociale.
Philip Strong, despre care vorbeam mai devreme, spune că epidemiile psihologice ce apar în tandem cu cele virale pot fi distinse în mai multe epidemii mai mici: avem, în primul rând, o epidemie a fricii, urmată de una a explicării sau moralizării, care pun bazele unei epidemii a acțiunii. Gândiți-vă la felul în care am reacționat în fața pandemiei de coronavirus. Când virusul a ajuns în Europa și, mai ales, la noi în țară, ne-am speriat – nu degeaba am dat iama prin supermarketuri și magazine și am golit rafturile; s-a declanșat epidemia fricii. Odată ce lucrurile s-au mai așezat, adică ne-am obișnuit cu gândul că trecem prin asta, a apărut epidemia explicației sau a moralizării – dovadă sunt știrile despre migranții care se întorc și miile de poze cu oameni la piață sau la biserică, găsiți drept principalii vinovați ai răspândirii virusului. Trebuie să le arătăm tuturor că noi înțelegem cum trebuie făcute lucrurile, dându-i ca exemplu negativ pe cei ce nu fac ca noi. A treia dimensiune este cea acțiunii: este suficient să deschidem Facebook-ul sau televizorul ca să dăm de mii se sfaturi despre cum ar trebui să acționeze autoritățile, cum ar trebui să ne protejăm, cum ar trebui să salvăm economia, școala etc. Ideea e că fiecare dintre noi poate fi „infectat” într-una dintre aceste epidemii psihologice. Toate aceste frici și răspunsuri iraționale ale noastre sunt instrumentalizate de platformele sociale, lucru ce contribuie, la un nivel sistemic, la apariția infodemiei cu care ne confruntăm azi.
ABONARE - Dacă ai primit Revista Presei UVT din bunăvoința unui prieten și ai regăsit aici informații utile, te poți abona oricând accesând link-ul de mai jos
- uvt.ro
